Biologia orientarii sexuale

Gena citocromului 19 (10q26 sau gena pentru aromataza)

Aromatza este o enzima care transforma androgenii in estrogeni prin procesul de aromatizare. Cea mai mare parte dintre estrogeni nu sunt secretati in mod direct ci provind din androgenii aromatizati.

La majoritatea mamiferelor exceptând primatele si omul androgenii acționează asupra creierului in formare nu direct prin receptorii androgenici ci prin receptorii pentru estrogeni in urma procesului de aromatizare(procesul prin care enzima aromataza transforma hormonii androgeni in estrogeni).

La șobolan diferențierea sexuala a creierului se produce in perioada perinatala(șobolanii fiind oarecum imaturi la naștere aceasta perioada corespunde cu luna a 5a a unui fetus uman). In aceasta perioada testiculele masculilor produc testosteron in timp ce ovarele femelelor nu produc nimic lăsând creierul sa se dezvolte in direcția feminina in care a fost programat inițial de natura sa se dezvolte. Testosteronul este aromatizat la nivelul creierului si induce doua efecte:masculinizarea si defeminizarea.

Masculinizarea este procesul prin care se formează caracteristicile masculine(nucleul din aria preoptica a hipotalamusului care îl face pe individ sa fie atras din punct de vedere sexual de femele) iar defeminizarea este procesul prin care androgenii împiedica formarea caracterelor feminine(a zonelor care răspund la estrogeni declanșând comportamentul sexual feminin cu atracție sexuala fata de masculi)

In urma unor experimente pe șoareci s-a descoperit ca femelele care au fost tratate cu testosteron in aceasta perioada nu mai aveau reflexul de lordoza(comportament sexual feminin la șobolan) la maturitate si încercau sa se împerecheze cu alte femele daca primeau iar testosteron in timp ce masculii castrați la naștere aveau reflexul de lordoza ca si femelele din lotul martor.

Alt experiment pe șobolani a dovedit ca spre deosebire de om la șobolan 5alfa-reductaza contribuie si ea la procesul de defeminizare.Indivizii lipsiți de aceasta enzima nefiind defeminizați prezentau comportamente sexuale feminine(lordoza) când erau tratați cu estrogeni

In urma unui studiu pe oi s-a descoperit ca masculii cu deficienta de aromataza aveau nucleul dimorfic sexual din aria preoptica a hipotalamusului mai mic si comportamentul lor sexual era unul homosexual.

La om deficienta de aromataza, cel puțin la bărbat, nu duce la homosexualitate. Indivizii cu deficienta de aromataza de ambele sexe fiind total infertili acest sindrom poate sa apara doar datorita unor mutații spontane ale genei citocromului 19(gena autozomala situata in locusul 10q26). Deoarece acest sindrom este rarisim pana acum nu s-au făcut studii concludente in ceea ce privește orientarea sexuala a femeilor cu deficienta de aromataza dar este citat un caz al unui asemenea individ care s-a născut cu pseudohermafroditism femel si avea identitate de gen masculina si atracție sexuala fata de femei.

Pe langa mutatiile care duc la sindromul deficientei de aromataza exista si foarte multe variatii in limitele normalului ale acestei gene. La fel ca si receptorul androgenic gena pentru aromataza este foarte polimorfica. Exista o zona in intronul 4 al genei un exista un numar variabil de repetari TTTA. Cu cat numarul de repetari TTTA este mai mare cu atat gena este mai functionala.

Totuși la mamifere placenta produce o cantitate destul de mare de estrogeni si daca doar estrogenii ar fi responsabili pentru masculinizarea si defeminizarea creierului toate femelele ar ajunge sa aibă un comportament sexual masculin, iar lucrul acesta in natura se întâmpla foarte rar. Pe langa faptul ca exista alfa-fetoproteina(o proteina care protejează creierul femele de efectul estrogenilor) exista din ce in ce mai multe dovezi ca nu numai la primate gena receptorului androgenic joaca un rol destul de important in diferențierea sexuala a creierului deoarece animalele care au mutații in gena receptorului androgenic au un comportament sexual feminin